Mass Media si lumea

Cu siguranta stiti cu totii care sunt problemele in lumea care va inconjoara si atunci cand incercati sa cititi o stire, sa o ascultati la un radio sau sa o vedeti la tv cautati sa extrageti cat mai repede informatia care v-ar starni interesul. Se stie ca lumea mass-media alearga dupa audienta, numar de cititori, ascultatori, telespectatori. Ei bine, in ultima vreme in special lumea mass-media nu mai cauta sa aduca informatii cu adevarat utile publicului ci cauta sa aduca "senzationalul". Ok, poate ca senzationalul a fost o forma de atragere a populatiei catre sursa emitenta, dar acum, daca vrem cu adevarat sa fim o populatie cu adevarat inteligenta, educata nu credeti voi cei care produceti si difuzati stirile, ca este timpul sa produceti emisiuni cu adevarat educative, emisiuni cu informatii cu adevarat importante? Nu credeti voi ca este timpul ca o serie din informatiile care le difuzati ar trebui sa fie si cu un adevarat impact asupra fiecaruia din publicul din target?  Nu credeti ca, atunci cand faceti un reportaj, sau o emisiune cu invitati din diverse domenii, ar cam trebui sa fiti impartiali politic, religios, etc.? Sincer, sa vad o stire in care mos Ion este filmat cu o sacosa in care tine o paine si este intrebat daca ii convine ca nu isi permite sa cumpere mai mult mi se pare o adevarata jignire la adresa tuturor celorlalti. Daca vreti sa faceti acte de caritate pentru mos, cand il vedeti doar cu o paine, nu il filmati, ci dati-i bani de inca una, ca aveti de unde. In schimb dupa o stire cu mosul respectiv, cum puteti sa dati o stire cu romanii sunt invitati sa cumpere noile masini ***** produse de compania ******? Sunteti penibili.
Am inceput sa scriu acest mic articol pentru ca sincer sunt din ce in ce mai iritat de stilul de gandire si de punere a problemelor in fata invitatilor la TalkShow-uri. Din pura intamplare nu pot urmari decat talkshow-ul "dupa 20 de ani" de la PRO TV. Din fericire pentru ei, invitatii lor de cele mai multe ori sunt oameni care ar putea discuta chestiuni care m-ar interesa cu adevarat. Dar sa il vad pe nenea Claudiu Pandaru cum pune intrebari oamenilor politici in contexte atat de clare pentru a discredita un anumit partid politic si a pune intr-o alta lumina alt partid, mi se pare deja jignitor. Au avut invitati la acea emisiune de calibru mare, precum Ion Tiriac. Intrebarile aceluiasi reporter erau atat de lipsite de substanta si de interes pentru mine ca privitor incat doar pentru respect pentru domnul Tiriac nu am inchis site-ul prin care urmaream talk-show-ul. De asemenea au avut oameni din afara tarii si intrebarile adresate erau de-a dreptul puerile.
Dragii mei reporteri, am un mesaj pentru voi: treziti-va la realitate si deschideti ochii. Nu mai puneti mereu tara asta intr-o lumina stinsa. Romania nu mai este ce a fost acum 20 de ani, este clar, dar este si mai clar ca voi sunteti rupti de realitate si ca voi manipulati prin stilul de a gandi si a impune prin imagine in special o tara intreaga. Voi ar trebui sa fiti vocea oamenilor de rand atunci cand adresati intrebari. Politicienii ar trebui sa fie reprezentantii oamenilor de rand atunci cand iau diverse decizii. Dar intelegeti odata pentru totdeauna un lucru foarte simplu: Sistemul este impartit pe caprarii. Fiecare cu treaba lui. Nenea Pandaru nu are cum sa puna mana vreodata pe o sapa sa traga la camp, sa ia decizii politice in parteneriatele internationale cu Suedia, sa programeze un sistem on-line de contabilitate si apoi sa fugareasca si sa aresteze pe Gigi Camataru din Poplica in decursul a 16 ore dintr-o singura zi (numele si localitatea sunt pur imaginare, cer scuze daca am nimerit numele cuiva sau daca aceasta localitate exista).
Trebuie inteles de toata lumea ca indiferent cat este de greu sau de usor in Romania nu inseamna neaparat ca Romania este ultima tara din punct de vedere, economic, nivel de trai, sau multe alte lucruri pe care le afiseaza reporterasii astia in stil Copy/Paste. Traiesc momentan intr-o tara straina. Exista si aici si tigani, si cersetori, si saraci, si bogati, si gropi, si strazi neterminate, si lucrari in mijlocul orasului, si politicieni corupti, si lista poate continua la nesfarsit. Aceasta tara unde ma aflu este doar un loc unde am ajuns nu datorita sistemului politic din Romania. Am plecat din Romania pentru ca aici s-a intamplat sa mi se ofere un salariu dupa ce am stat pe strazi 6 luni de zile. Am fost dat afara dintr-o companie multinationala nu de sistemul politic din Romania, ci datorita unei persoane care are nivelul de hartii (studii) mai mare decat mine +1.
Deci, dragi romani, lasati preconceptiile deoparte, scoteti-va din cap discriminarea (indiferent de natura ei, etnica, politica, pe baza de studii, microbista s.a.m.d.) si faceti voi Romania sa fie un loc mai bun de trait in ea. Cata vreme voi va bateti ca orbii pe strazi si dati mita din obisnuinta pentru orice fleac, pentru ca asa e frumos, voi sunteti cei care trebuie sa fiti raspunzatori pentru situatia in care va aflati. Nepotismele nu sunt doar in clasa politica, ci peste tot. Firmele angajeaza in special pe recomandarile facute din interiorul firmei. Sunt mii de firme care pun la dispozitie locuri de munca, dar nu anunta prin nici un sistem public, ci anunta angajatii pentru a aduce recomandari. Nu mai fiti naivi si deschideti ochii daca vreti sa traiti cu adevarat intr-o Romanie mai buna.

Cu respect pentru toti romanii de pretutindeni...

Discriminare

„După luptele seculare care-au durat”... pfff... câteva săptămâni pe scena politică românească, un nou subiect devine trend în mintea multora dintre noi. Printre fetele despuiate de pe malul mării care postează pe facebook din când în când câte cineva mai atinge și câte un alt gen de „imagine” sau „nemulțumire” față de țigani sau alte minorități. Inițial am intenționat să ignor acest subiect, dar în timp tot mai multe persoane postează diferite texte și imagini. Recent am accesat chiar una din paginile de facebook ale unei persoane care afișează imagini din țară și prin care încearcă să își justifice frustrările sale naționaliste. 

Pe marginea acestor imagini foarte multe comentarii aprobau sau dezaprobau atitudinea antinațională a persoanei în cauză care adunase „colecția de suveniruri” românești. Cea mai comentată poză însă este cea a unor țigani într-un local public.

Referitor la această imagine discuțiile au devenit aprinse și oamenii au afișat imediat colții unii la alții deși nu cred că cei pro sau contra erau din acea etnie. 

În acel moment am înțeles că firea umană este predispusă pentru contrazicere și mai ales pentru discriminare. Nu pot spune că nu sunt de acord că țiganii sunt cei mai rău văzuți în Europa și mai ales în România, dar asta nu înseamnă că este și un motiv pentru a-i discrimina pe toți. Comparativ între ei și români (de exemplu), atât dintre ei cât și dintre români de-ai noștri sunt violenți, hoți, bețivi, maneliști, și poate și alte metehne. Am să întăresc cele spuse mai sus citând comentariul meu la această imagine postat acum câteva zile pe facebook: 

„Afară de România în majoritatea țărilor europene există foarte multe nații de oameni: țigani, negri, arabi, europeni, evrei ș.a.m.d. Problema din țările civilizate s-a pus atunci când s-a ajuns la CONVIEȚUIRE. Nu există nație fără cerșetorii ei, nu există țară fără probleme de rasism și așa mai departe, dar de asemenea nu există nație fără oameni cu tulburări grave de comportament. Nu doar țiganii fură, nu doar țiganii bat, nu doar țiganii miros ș.a.m.d. Problema este că așa cum românii acceptă pe alți români bețivi care fură pentru un pahar de rachiu o vacă de la vecini ar trebui să acceptăm și pe acești țigani cu metehnele lor. Ar trebui aplicată legea la fel ca pentru ceilalți cetățeni ca în alte țări civilizate. Problema la noi este că suntem un popor prea corupt și pentru 100 de RON trecem cu vederea că țiganul intră cu mercedes-ul furat în Germania și îl va vinde în România „în mod legal” ca să mai facă săracul țigan cinstit un turnuleț la Liești sau mai știu eu pe unde sunt palatele lor. Despre cum sunt îmbrăcați: jos pălăria pentru portul lor național. Arabii umblă în portul lor, mai ales să vezi femeile pe străzi europene cum umblă acoperite în mijlocul verii din cap până în picioare cu pânzele lor tradiționale de le recunoști de la o poștă. Și nu se ia nimeni de portul lor. Să recunoaștem totuși că și din rândul lor au ieșit oameni de mare cultură care au fost respectați pe plan mondial, ce-i drept, foarte mulți pe partea de muzică, dar și muzica își are darul ei (și nu mă refer la manele, vezi pianista care a murit săptămâna trecută care a avut concert de muzică simfonică și orhestră încă de la vârsta de 12 ani, vezi Tamango, vezi Barbu Lăutaru despre care se cântă și în zilele noastre la orele de cultură muzicală). Problema rămâne în respectarea ca oameni între noi indiferent de rasă, culoare, etc. Doar că așa ceva nu prea o să vedem prea curând nicăieri, și deci nici integrarea multora dintre ei nu va fi ușoară. Dar nu intră în categoria: doar în România. Fiți sobri și cinstiți. Eu am fost bătut de turci, de români, dar țiganii când i-am respectat m-au respectat înapoi indiferent ce vecin era furat de ei. Din partea mea pentru mulți dintre ei: jos pălăria.”

Am să încerc să închei cu o frază scrisă cuiva recent pe aceeași temă:

„Din păcate în zilele noastre trăim într-o societate la nivel mondial plină de discriminare. O singură persoană nu prea are forță să oprească acest comportament. Este în firea umană să discriminăm. De aici și certuri, crime, revolte, războaie, etc (vezi lupta lui Hitler contra Evreilor care a dus la un război mondial). Singura șansă este să reușim să ne educăm copiii să nu facă discriminare de nici un fel. Am avut surpriza să asist la o conversație între un părinte și un copil în Cehia în incinta unei companii internaționale. Copilul întreba nevinovat de ce sunt atâtea feluri de oameni care arată diferit și vorbesc diferit, iar tatăl i-a răspuns sincer și foarte mișcat: „Lumea este compusă din mai multe feluri de oameni așa cum mâncarea are în componență mai multe ingrediente. Separat pot să nu pară a fi bune, dar puse la un loc pot să ofere gustul deosebit pe care să îl îndrăgească” (traducerea nu este mot-a-mot). Ar trebui să învățăm cu toții chestia asta și să încercăm să fim uniți indiferent de diferențele de orice fel dintre noi ca oameni. Ar trebui să nu ne mai mândrim cu ceea ce suntem fiecare în parte ci să aspirăm să fim uniți cu cei ce sunt diferiți de noi pentru a ne completa reciproc. Omenirea nu trebuie să aibe o singură țară, căci pâmântul este un întreg al omenirii.”

Religie şi "antireligie"

Ok, în ultima vreme foarte multă lume dezbate problema "credinţei şi ateismului". Observ de asemenea un interes din ce în ce mai mare din partea multora referitor la acest subiect. Nu am de gând, însă, să "dau" o lecţie de religie, ci de starea umană.
Foarte multă lume este indignată şi chiar devine irascibilă când vine vorba de "religie". Dar oare chiar religia să fie de vină pentru "toate relele lumii"? Foarte multă lume confundă religia cu instituţia bisericească. Aşa cum mai încercam să explic zilele trecute cuiva, am să mă exprim şi aici pentru cine va avea plăcerea să citească.

Religia nu este tot una cu oamenii care o predau, cu oamenii care o "slujesc" şi aşa mai departe. Religia este o convingere personală referitoare la o entitate ce nu poate fi atinsă, nu poate fi mirosită, nu poate fi văzută ci poate fi doar simţită la un nivel pe care nici un ATEU sau CREDINCIOS nu o mai conştientizează în ziua de azi. Mulţi dintre cei declaraţi atei insistă asupra faptul că ei nu vor să se certe, să se lupte cu oamenii religioşi, ci doar să se apere de cei din urmă. Aceiaşi atei se consideră la un nivel intelectual mult mai ridicat decât ceilalţi religioşi. Ei consideră că au descoperit adevărul suprem. Ei consideră că sunt mai sus decât ceilalţi prin simplul fapt că ei au înţeles ştiinţific cum stau lucrurile cu universul, cu evoluţia, cu planetele, etc, dar nu realizează că ştiinţific încă nu s-a răspuns la foarte multe întrebări prin care s-ar putea confirma sau infirma existenţa divinităţii. S-au ridicat mulţi "filosofi de după Nietzsche", dar nici unul nu realizează că în acest moment formând un grup vor ajunge la acelaşi lucru ca şi religioşii: un război anti-sfânt, o anti-cruciadă şi aşa mai departe, căci nu denumirea contează.
Atâta vreme cât nici una din părţi nu vede cu adevărat unde este problema dintre cele două părţi omenirea va suferi un nou eşec din punct de vedere al condiţiei umane.
Dragilor, fie că sunteţi credincioşi, fie că nu sunteţi credincioşi, de unde ştiţi voi care este adevărul? A fost cineva şi a dat mâna cu Dumnezeu? A ajuns cineva la capătul universului şi are toate răspunsurile la orice fel de întrebare? Dacă da, atunci să ridice mâna fiecare care a ajuns la una din cele 2 variante şi să îmi spună şi mie fiecare ce a simţit în momentul aflării adevărului suprem.
Ei da, asta este de fapt problema. CE SIMŢIŢI, dragii mei? Dacă simţiţi, cum explicaţi ştiinţific ceea ce simţiţi şi cum explicaţi religios acelaşi lucru?
Nu contest faptul că Biblia nu trebuie interpretată în modul în care preoţii o "propovăduiesc", dar omul în starea lui de evoluţie continuă la vremea lui Moise, nu ar fi priceput niciodată ce sunt erele geologice, ce este evoluţia de la protozoare şi aşa mai departe. Comparaţi omul din timpul lui Moise cu înţelegerea unui copil de 2 ani care abia învaţă să vorbească. Pe vremea lui Moise, omul era încă infantil în gândire şi o cădere de frunză putea fi provocată de o divinitate prin intermediul alteia (Zeul Toamnă a trimis pe Zeul Vânt să rupă frunza şi să o aşeze cu grijă pe pământ). E firesc ca într-o perioadă în care omul vedea zei din norii de deasupra capului şi în fiecare animal malformat sau fenomen natural ce nu şi-l puteau explica atunci şi aşa mai departe să înceapă să simtă nevoia de a convinge şi pe alţii de încrederea lui într-o nălucă. Nimeni nu putea explica Sodoma şi Gomora cu ce s-a întâmplat la catastrofele de atunci, în timp ce acum putem să ne explicăm ştiinţific: foc din cer poate fi un meteorit. Ce ştiau oamenii de rând atunci despre aşa ceva? Nimic. Biblia poate fi explicată acum prin ştiinţă, dar tocmai pentru că poate fi explicată demonstrează validitatea ei. Din punct de vedere istoric Biblia este prima scriere istorică de la începutul omenirii. Să vă dau acum un exemplu din istoria recentă: Cine ştie ce a fost în 1989? Oficial a fost revoluţie. Neoficial foarte puţini au curajul să vorbească prin locuri ferite despre ce a fost atunci cu adevărat. A fost o lovitură de stat cu acoperire prin atâţia oameni care şi-au dat viaţa orbeşte pentru un ideal. Românul de rând a murit pe stradă căutând "conceptul de libertate", iar fostul prim ministru al răposatului ocupa printr-un spectacol regizat prin televizor, "tronul democratic al statului". Corespunde oare acest lucru cu ceea ce scrie în cărţile de istorie? Nu. Nu corespunde. Istoricii au o vorbă: Istoria a fost scrisă de învingători. Pierzătorii au murit cu tot cu adevărul, iar ceea ce învăţăm la orele de istorie sunt 90% minciuni sfruntate. Cu toate astea nu există anti istorici aşa cum există antireligioşi deşi se leagă între ele foarte strâns.
Religia însă, a reuşit, în concept, în mintea multor oameni, să ofere ceea ce ştiinţa încă nu poate oferi: starea de a simţi, starea spirituală, starea ce nici un impuls electric din corpul uman nu este provocată de un stimul extern: sentimentul. Sentimentul este ceea ce religia ar trebui să explice într-o manieră civilizată şi frumos îmbrăcată cu metafore literare şi cu fabule "miraculoase" pentru a ne ajuta să tindem spre o evoluţie spirituală de linişte, de pace, de împăcare cu natura, cu ceea ce este natura şi cu ceea ce este în ea.Oamenii de ştiinţă nu inventează natura, ci doar o descoperă. Natura există de la BigBang şi chiar de dinaintea lui. Iar din natură facem parte şi noi, oamenii.

Teatru: A lovely sunday for Creve Coeur

"O Duminica minunata pentru picnic  la Creve Coeur" - o piesa de teatru jucata exemplar de 4 tinere sperante: Postolache Alexandra, Hariton Florentina, Chirita Daniela si Carmen Moise.

In data de 29 februarie 2011 s-a jucat aceasta piesa de teatru in sala Studentilor din corpul Facultatii de Stiinte. Am avut deosebita onoare si placere de a vedea aceasta piesa interpretate minunat de cele 4 studente la Facultatea de Actorie din cadrul Universitatii Dunarea de Jos Galati sub indrumarea doamnei regizor si scenograf: Maria Ganeva.

A fost o experienta extraordinara prin care am asistat la o scena din viata a 4 persoane intr-o "duminica minunata". Conflictul de interese dintre 2 personaje, dorinta de a fi iubita a actantei precum si starea bolnavicioasa a domnisoarei care nu a putut trece peste moartea mamei sale au creat un cadru perfect atat pentru comedie cat si pentru drama.

Monologurile dar si dialogurile interpretate exemplar pentru un timp de aproximativ doua ore au acaparat intreaga sala de spectatori. Sper sa asist la cat mai multe interpretari ale studentilor nostri care intr-adevar promit un viitor cu interpretari pasionale si de excelenta.

Felicitari si mult succes in continuare!

Vernisaj Foto: Semn de apă

Astăzi, 21.01.2011, a avut loc un vernisaj de fotografie: SEMN DE APĂ de SIMONA ANDREI, organizat de CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR GALAŢI - Departamentul Cultural Artistic prin doamna ANGELA BACIU. Fotografia a fost ca la ea acasă şi nu au lipsit şi alte atingeri artistice: texte minunate scrise de mână şi ataşate lângă fotografii şi nu numai, un aranjament deosebit de ce pe lângă fotografia care prezenta imagini din deltă şi nu numai ajută la intensificarea atmosferei create, iar ultima atingere care a făcut o seară perfectă, a fost recitalul MARIEI MAGDALENA DĂNĂILĂ, artistă locală care s-a făcut remarcată la nivel naţional.
Emoţii, bucurie, întâlnire între artişti din diferite domenii vorbe frumoase şi o muzică deosebită.
Într-un cuvânt: FEERIC.
Pentru cine nu cunoaşte fotografia Simonei Andrei, pagina sa web stă la dispozitie tuturor: http://andreisimona.wordpress.com

Felicitări, Simona Andrei.

Tinerete un' ti-e gandul?

Incerc sa descopar tainele generatiei de tineri intre 19-23 de ani si ma minunez pe zi ce trece. Am fost surprins sa vad ca in special in randul tinerelor a aparut o noua atractie pe langa minunatul Facebook si veteranul Messenger: scrisul in bloguri. Ce-i drept partea de ortografie trebuie ignorata, dar ideea de a scrie, modul de exprimare se dovedeste a fi unul suficient de elevat pentru a fi citibil chiar si de minti luminate. Consider ca profesorii de romana si de sociologie ar putea fi singurii mandri de ceea ce au pe bancile scolii. Si totusi, raman si ma intreb: ce face pe acesti copii sa scrie? De ce aceasta noua preocupare?
Si arta se pare ca incepe sa ii preocupe pe tot mai multi (ce-i drept, mai mult fotografia, multumita megapixelilor de la telefoane), dar pentru unii se pare ca si alte laturi artistic-culturale incep sa produca tresariri in suflete. Dar chiar si asa, ceva tot nu pare sa fie foarte clar: cei care "produc arta noua" au adus un curent greu al dramei, imaginile sunt tot mai negre, povestile lor sunt tot mai triste, arta lor este dezolanta. Sa fi disparut cu totul dorinta de viata? Sa fi avut atat de mare influnenta asupra lor curentul EMO incat sa lase urme inca dupa atata vreme?
Si, ah, da, mai era ceva: a venit 2011, un an inainte de marea tragedie mondiala prezisa de incasi. Toti vor sa se schimbe (si nu doar de haine), toti au planuri radicale, decizii drastice... Oricum mitul incas va fi doar o amintire a la Nostradamus cu al 3-lea razboi mondial, dar ce a afectat oare atat de mult individul tanar, sperantele generatiilor ce apun?